Recuperarea Modelelor Străbune - din sertarele muzeului de la bunici la strănepoți -
Insert Logo Here


Donati pentru a sustine activitatea Fundației


































































  

 

          Deși Maramureșul este cunoscut ca fiind un bun păstrător al memoriei culturale tradiționale, totuși și aici moștenirea culturală este într-un proces de profunde mutații. Transformarea unor sate în orașe, dezrădăcinarea populației și migrația definitivă sau temporară a populației active către oraș sau în alte spații culturale, pierderea habitatului și arhitecturii tradiționale, implementarea unor modele culturale străine de spiritul locului, duc la o stare de confuzie în rândul locuitorilor, la pierderea semnificației valorilor culturii tradiționale și a patrimoniului imaterial și material. Pericolul care paște azi satul maramureșean tradițional este de a nega in corpore trecutul și tradiția: casele se demolează, interioarele se schimbă, obiectele vechi se aruncă, muzica se manelizează, costumul tradițional piere…
            În domeniul nostru de interes, cel al motivelor ornamentale și, implicit, al costumului și al obiectelor de interior, situația este agravată și de lipsa acută de modele accesibile și informații publicate. Până la mijlocul sec. al XX-lea, în lumea satului maramureșean, unde hârtia milimetrică nu exista, modelele tradiționale se transmiteau din generație în generație direct sau prin intermediul ”pogmatelor”/”formelor”/”cârpelor de modele”, unele chiar existente și în anii noștri. Acestea erau o bucată de pânză pe care se coseau, urmând firul țesăturii, diferite modele. Tehnica de lucru era punctul în tras, punctul pășitură și în bumbi/cruciulițe. Fiecare motiv, ”formă”, avea o denumire luată din limbajul curent.
            Pentru prima dată aceste ”pogmate”, cuprinzând aproape 300 de motive ornamentale, dar și alte informații adunate de la peste 100 de creatoare populare din județ, sunt prelucrate și publicate de prof. Ortansa Dogaru în volumul ”Ornamentele și croiul costumului popular din județul Maramureș”, editat de Comitetul de Cultură și Centrul de îndrumare a creației populare din Maramureș în 1974, reeditat în 1984. De atunci nu a mai fost publicată, în județ, nici o altă lucrare pe această temă.
            În 1966, la Muzeul din Baia Mare a fost inițiată o amplă campanie de colectare de materiale etnografice, sub directa îndrumare a cunoscutului cercetător Tancred Bănățeanu. Cu această ocazie au fost achiziționate și înregistrate în Registrul inventar al Muzeului un număr de 215 ”cârpe cu modele”, majoritatea având consemnată și denumirea motivului/”formei”. Majoritatea sunt motive de pe veștminte. ”Formele”/”cârpele cu modele” au stat în sertarele Muzeului necercetate chiar și după deschiderea, în 1984, a Secției de Etnografie a Muzeului județean.
            În cadrul proiectului ne-am propus să le cercetăm, să descifrăm însemnările, să le prelucrăm și valorificăm, astfel încât vechile motive vor face cale întoarsă, din sertarele Muzeului înapoi spre lumea satului și publicul larg. Pornim în demersul nostru de la elementele concrete ale culturii tradiționale maramureșene: modelele ornamentate pentru cusături, în special cămăși și țesături, ca rezultat al unui act de creație, al unor credințe și mentalități reflectate în formă, cromatică, simboluri și denumire. Prin însușirea gesturilor, a deprinderilor vechi vom ajunge la alte produse/creații finite, înrădăcinate însă în tradiția și identitatea locului.
            Demersul are un caracter de urgență întrucât lumea satului de azi este într-o schimbare învolburată. E adevărat, mai există,încă, în Maramureș câțiva meșteri care cos cămăși și costume tradiționale. Aceștia sunt foarte puțini și, unii, sunt în vârstă. Costumul tradițional, în special cămașa tradițională, suferă profunde transformări: materialul din care este confecționată este sintetic, provenind îndeosebi din spațiul asiatic, motivele ornamentale fiind realizate cu fire de ”aur” reflectorizante, paiete etc. și și-au pierdut semnificația. Chiar procesul de producere s-a schimbat. Astăzi, multe cămăși se fac la mașina de cusut, părțile componente sunt cusute în sate diferite, pe văi diferite și apoi ansamblate. Acest fapt duce la omogenizarea motivelor decorative, fără rădăcini în tradiția locală, precum și la un proces de dezintegrare, de hibridizare și standardizare a acestui element caracteristic costumului tradițional, cu repercusiuni grave în mentalitate, generând și generalizând produse culturale artificiale, fără reprezentativitate pentru identitatea de grup.
            În consecință, redarea a peste 200 de motive ornamentale, oportunitatea acordată unui grup de 35 de tineri de a învăța de la meșterii din zonă memoria gestului deprinsă de aceștia în ritmurile unei culturi nescrise care vine din negura vremilor, reprezintă un semn dătător de speranță pentru păstrarea și perpetuarea acestui patrimoniu imaterial producător de bunuri materiale.
            Viitorul Maramureșului nu se bazează pe industria mare, dar se poate baza pe cultura tradițională. Am constatat în cursul campaniilor de cercetare efectuate în ultimii doi ani o dorință a populației locale și mai ales a tinerilor de a se întoarce la origini, numai că nu știau de unde să înceapă. În condițiile actualei crize mondiale, know-how-ul tradițional poate deveni un factor de producție, trecem de la economia bazată pe forța brută la una bazată pe capital de cunoaștere și semnificații.

Indice subiecți:

B. V.: Victoria Berbecaru, 66 ani, Botiza
P. M.: Maria Pipaș, 82 ani, Tisa
A. T.: Anuța Tomșa, 42 ani, Poienile Izei
D. M.: Maria Dunca, 41 ani, Poienile Izei
I. B.: Ileana Borodi, 50 ani, Budești, Sat Sârbi
A. A.: Ana Andreica, 69 ani, Călinești
A. I.: Anuța Iuga, 73 ani, Săliștea de Sus
M. C.: Maria Chiș, 75 ani, Săliștea de Sus